luni, 7 iulie 2014

Flori








2 comentarii:

  1. DINCOLO DE ZIDURI


    Ma numesc Bogdan Parfenie,in varsta de 22 de ani.In momentul de fata locuiesc in Bucuresti.
    Printre cateva randuri insirate pe o coala alba ce da contrast cu negru,am sa va scriu povestea mea care incepe asa.
    Ii spun”DICOLO DE ZIDURI”pentu ca acolo unde sunt,sunt mai multe ziduri din beton armat ,turnat si ridicat,care ma desparte de lumea reala.Orice strigate de disperare pe care le fac,nu sunt auzite si nici ecou nu are…
    Inca de la venirea mea pe lume,am deschis ochii intr-o maternitate din Judetul Galati unde am fost abandonat de cea care mi-a dat viata,fara a sta prea mult pe ganduri….
    Pe masura ce anii treceau si eu cresteam,am fost mutat in case de copii,unde viata a fost un calvar..
    Acolo a fost mai rau ca in IAD,tot timpul ieram agresat fizic si psihic,zi de zi luam bataie de la cei care ar fi trebuit sa aiba grija de noi si sa ne invete.Ca sa intelegeti,si ma referi si la colegii mei care la fel au trecut prin aceias suferinta,ne bateau cu tot ce apucau la indemana,ne dadeau cu capul de perete,ne faceau piedica in mod intentionat ca sa cadem si sa ne lovim cu capul de pardoseala rece si altele.Asa am petrecut eu copilaria in chinuri plansete si dureri.Ajunsesem sa ma gandesc la ce e mai rau..,pentru a scapa de chinurile prin care treceam.Nu mai suportam..Anii au trecut si am devenit major,dar gandurile si cosmarurile prin care am trecut inca nu au de gand sa dispara,pur si simplu seara ma trezesc din somn tipand si umezit de lacrimi la ochii.La varsta de 18 ani,am finalizat o scoala de Arte si Meserii si pentru ca asa ierau protocoalele,am fost dat afara din camin .Am venit la Bucuresti in speranta ca poate o sa gasesc un loc de munca si sa-mi coriesc o cale in viata, intre timp la un control de rutina,am aflat ca duc pe spate o boala cronica,numita SERO POZITIV,in termenii nostrii HIV.Nici acum nu stiu cum am capatat-o,probabil de la ultima interventiie suferita la colon…Dar neavand dovezi am fost nevoit sa abandonez si asa ma chinui si cu aceasta boala care atarna greu ca o povara.Iar aici incepe greutatile.Dupa ce ca viata mea din copilarie a fost un chin,acum cand am devenit major si sunt la varsta cand trebuie sa realizez ceva,sunt impuscat la zid cu sange rece de cei din jurul meu,pe motivul ca duc pe spate fara voia mea, aceasta boala.Am gasit un loc de munca la Carrefor Baneasa,unde am lucrat 5 zile,dar la un moment dat au aflat ca sunt bolnav si m-au chemat la birou unde mi-au pus hrtia in fata si mi-au spus sa semnez ,pentru incetarea contractului cu ei,pe motivul ca nu mai au nevoie de mine.
    Dar chinurile si greutatile,nu inceteaza sa se opreasca,unde am stat cu chirie,pentru ca nu mai aveam de unde plati,am fost dat afara si de doua saptamani dorm pe unde apuc,in scari de bloc si in parcuri..O sa va atasez o poza..
    Nu mai poate fi vorba de hrana,medicamente..
    De curand am suferit si niste intervenitii la ambi ochii,va voi atasa docmente medicale.
    Acum ,pentru a supravetuii cat de cat,sunt nevoit sa deranjez si sa bat la usa omenilor,pentru a cere macar o bucat de paine.
    Imi doresc sa am o familie,un loc de munca si un acoperis deasupra capului,dar viata e prea cruda cu mine.Cine stie daca pot atinge acest nivel?
    Acum vin in fata dvs.si ingenuchez,cu speranta si cu gandul ca poate veti gasi o solutie de a ma ajuta.Sunt disperat,nu ma suport..
    Va multumesc din suflet pentru rabdarea cu care ati citit aceste cateva randuri scrise de mine.VA POT PUNE LA DISPOZITIE SI ACTELE MEDICALE
    Cu respect si stima,Bogdan Parfenie. 0743,366,344

    RăspundețiȘtergere